Înaintea conceptului de școală descris drept grupul de persoane adunate laolaltă pentru a învăța ceva de la un mentor, a existat bineînțeles conceptul de maestru și ucenic, educator și învățăcel, acestea încă din cele mai vechi timpuri. Școala însă a apărut în Antichitate. Chiar pentru oamenii de știință a fost imposibil de datat din punct de vedere arheologic care a fost prima școală din lume, este însă pe deplin acceptat faptul că școli au apărut cam în aceeași perioadă atât în Grecia antică precum și în Roma antică, în China și India acelorași vremuri, o perioadă de semnificativă dezvoltare culturală.
În Grecia antică cea mai veche școală cunoscută este Academia – școala de filozofie a lui Platon, înființată în jurul anilor 385 î.Hr, cursurile având loc într-o grădină cu măslini de la marginea Atenei. Nici o legătură cu studiile superioare descrise prin termenul academie în prezent.
La Roma educația copiilor era dată de catre părinți și tutori, cei mai avantajați fiind bineînțeles cei care aveau părinți bogați. Primele școli în capitala pe atunci Republicii, au apărut tot în secolul al 4-lea î.Hr., rolul lor fiind acela de a oferi copiilor o educație rudimentară și îndemânări de socializare, înființarea lor fiind posibilă odată cu oferirea de drepturi plebeilor și ridicarea unora dintre acestora în clasa politică de la Roma.
În India, copii între 8 și 12 ani se mutau din casa părintească în cea a unui Guru, locuința acestuia fiind numită și Gurukul, o formă de școală în care profesorul și elevii trăiau împreună, guru învățându-i pe copii iar aceștia ajutându-l în viața de zi cu zi (gătit, spălat, etc), nefiind făcute diferențe pe baza clasei sociale din care copiii proveneau. Educația avea loc până la vârsta de 25 de ani, școala fiind finanțată din donațiile membrilor comunității. De asemenea, până la acea vârstă, studenții nu aveau voie să se căsătorească și să părăsească școala.
În China au fost găsite dovezi ale unor forme de organizare în scopul acordării de educație din partea unor profesori către discipoli însă aceste sunt neconcludente. Este posibil ca beneficiarii acestor școli să fi fost nobili educați în una din cele șase arte cunoscute în China antică: Confucianismul, muzica, tirul cu arcul, manevrarea carelor de luptă, caligrafie și matematica, existând școli pentru fiecare dintre aceste ramuri.
Primul sistem formal de învățământ a fost cel inițiat în Imperiul Bizantin începând cu anul 425 d.Hr., școli primare dedicate educării tinerilor, existând pe atunci o regula conform căreia personalul militar cu funcții și responsabilități superioare trebuia să aibă cel puțin studii primare. De asemenea școlile erau menite să educe oameni care mai târziu să ocupe funcții administrative în cadrul imperiului, fapt ce a și permis de altfel dezvoltarea semnificativă a imperiului. Sistemul de educație a fost permanent îmbunătățit până la prabușirea imperiului survenită în anul 1453.
În secolul 9 a apărut conceptul de Madrasa în cultura islamică, desemnând școli ce activau pe lângă moschei și având ca scop educarea copiilor în diverse arii: scris, caligrafie, matematica, arta războiului, călărie, arte martiale, medicina, etc.
În ceea ce privește educația superioară, universitatea din Fas (Maroc), înființată în anul 859 este considerată cea mai veche universitate din lume, altele fiind fondate în 959 la Cairo (Egipt) și 1088 la Bologna (Italia).
Cine a inventat școala?
Numele care vine ca inventator al școlii este Horace Mann care s-a născut în Franklin Massachusetts în 1796. A fost profesor de facultate la materia latină și greacă, a fost și președinte de facultate. Cu toate acestea, în ciuda multor metode școlare și metode de predare dinaintea acestui om, meritul pentru contribuția și inventarea sistemului școlar obișnuit în 1837 îi revine lui. De asemenea, istoricii educației îl numesc Părintele mișcării școlare comune.
Un alt nume care vine ca inventator al școlii este Harry P. School. El, pe la 1369, a început să adune copiii din cartier care se comportă în orice fel inacceptabil și îi încuia pe copii într-o clădire. Acest concept ar putea fi dur, dar gardienilor copiilor pedepsiți le-a plăcut ideea. Deci, se poate spune că probabil nu este inventatorul școlii, dar ca și în clasa lui, copiii au fost pedepsiți, așa că merită un anumit credit pentru ideea de a aduna copiii pentru a-și corecta comportamentul greșit.
Așadar, este dificil să spui un nume care a inventat școala, deoarece există o mulțime de contribuții din partea multora în calea lor. Toți au contribuit la crearea sistemului educațional care este folosit în toate școlile din întreaga lume.
Cine este cu adevărat inventatorul școlii?
Școala este instituția în care elevii sunt predați într-un mediu de învățare de către profesori. Conștientizarea transmiterii cunoștințelor în toate modurile posibile a existat dintotdeauna, iar școala este locul în care aceste idei au fost implementate prin sisteme specifice care pot ajuta elevii să învețe într-un mod mai eficient și mai organizat. Cel puțin o dată în timpul școlii, fiecare elev se gândește la invenția școlii și mai precis la cine a fost inventatorul colegiului.
Conceptul de învățare a elevilor într-o locație centralizată a existat chiar și în antichitatea clasică. Încă din India antică, Roma antică, China antică și Grecia antică, a existat o existență a școlilor formale. La acea vreme, elevul obișnuia să se adune într-o zonă de învățare, iar atunci aceste zone de învățare erau cunoscute ca academicieni. În 425 d.Hr., sistemul de învățământ primar fusese instituit de Imperiul Bizantin. Aceste școli erau mult diferite de școlile de astăzi. Aceste școli erau în primul rând pentru personalul militar. În aceste clase, filozofii de greacă au recunoscut personalul militar cu diverse subiecte și, de asemenea, au împărtășit cunoștințe despre subiecte precum matematică, limbă, istorie și chiar filozofie. Și acest sistem de educație bizantin a continuat până la prăbușirea imperiului în 1453 d.Hr.
De ce este importantă școala
Școlile au reprezentat o parte majoră a creșterii și dezvoltării generale a unui individ din întreaga lume. Aproape toți cei care trăiesc în zonele urbane ale lumii au fost expuși modurilor de școală. Ei au trăit cea mai mare parte a copilăriei în mediul școlar. Oricât de sigure sunt, școlile sunt acolo pentru a te ajuta să te dezvolți ca persoană și să te sprijine în viața ta cu cunoștințe și abilități suficiente. Este o parte esențială a vieții tale în care obții multă expunere nu doar la mediul academic, ci și la o varietate de situații sociale. Aceste situații acționează ca stimuli pentru a ne ajuta să atingem reperele de dezvoltare socială, emoțională și cognitivă. Acestea sunt importante pentru bunăstarea noastră generală.
Există astăzi diverse organizații care lucrează zi și noapte pentru a face posibil ca fiecare copil, fie el din mediul urban sau rural, să poată merge la școală. Scopul principal al acestor organizații (în mare parte organizații non-profit) este să plătească și să ofere școlarizare gratuită copiilor care provin din familii cu venituri mici. Pe cât de important este să mergi la școală, este de asemenea important să știi că a merge la școală și a învăța lucruri noi este dreptul tău fundamental, iar acest drept ar trebui acordat tuturor în mod egal. Ca oameni cunoscători, trebuie să contribui la această cauză cât de mult se poate!
